Corecția dentară: Când este necesară extracția dinților?
Extracții dentare: soluție sau compromis?
Extracție sau fără extracție în ortodonție? Aceasta este o întrebare frecventă pe care o primesc pacienții în cabinetul meu.
Știri de ultimă oră
Un start curat pentru 2025: Rutina de dimineață eficientă
Semne ale vârstei sau povestea unei vieți?
Vitamina D, un impuls pentru sistemul imunitar în doar trei
Secret pentru păr sănătos din Coreea: tonicuri pentru scalpSubiectul extracțiilor dentare în ortodonție a fost, de-a lungul timpului, unul controversat.
Deși medicina a evoluat semnificativ și tehnologia oferă soluții din ce în ce mai conservatoare, extracția dinților permanenți rămâne, în anumite cazuri, parte integrantă a planului de tratament.
Publicat pe 20 aprilie 2026, acest articol explorează deciziile ortodonților în privința extracțiilor dentare. Redactor-șef: Alexandra Necșoiu, medic specialist ortodont și doctor în științe medicale: DR. DAN ȘERBĂNOIU.
Ce decizii iau ortodonții în privința extracțiilor dentare?
Istoricul ne arată că Edward Angle, considerat părintele ortodonției moderne, a fost un susținător al tratamentelor fără extracție. Însă, de-a lungul timpului, specialiștii au demonstrat că, în anumite situații, extracția premolarilor poate contribui la stabilitate și armonie facială.
Astfel, balanța între cele două abordări a oscilat, dar astăzi, decizia se bazează pe particularitățile fiecărui pacient. Fiecare individ are o structură facială unică, un tip specific de înghesuire dentară, particularități osoase și obiective estetice distincte.
Am realizat un chestionar internațional destinat exclusiv medicilor ortodonți, în care am analizat frecvența extracțiilor, metodele preferate pentru a crea spațiu fără extracție, stabilitatea rezultatelor în timp, percepția asupra modificărilor estetice faciale și influența vârstei și genului medicului asupra deciziilor terapeutice. Rezultatele au fost extrem de interesante.
Poți evita extracțiile dentare?
Un aspect semnificativ a fost că 52,5% dintre ortodonții chestionați nu evită extracțiile atunci când cazul clinic o impune.
Aceasta sugerează că extracția nu este o soluție abandonată, ci o opțiune utilizată atunci când este justificată. Totuși, metodele non-extracționale sunt din ce în ce mai frecvent aplicate.
Cea mai utilizată metodă non-extracțională pentru a crea spațiu este reducerea interproximală (IPR), cunoscută popular ca „șlefuirea dintre dinți”. Aproape 34% dintre ortodonți au declarat că aceasta este metoda principală pe care o folosesc pentru a câștiga spațiu pe arcadă. De asemenea, peste 70% dintre medici afirmă că aplică IPR chiar și în absența unei discrepanțe de dimensiune între dinți, ceea ce arată o tendință clară către tratamente mai conservatoare.
Ce alternative non-extracționale există în ortodonție?
Un alt aspect important analizat în studiu a fost impactul IPR asupra sensibilității dentare și riscurile de carie. Rezultatele au arătat că 87,7% dintre medici au declarat că pacienții nu au raportat creșteri ale sensibilității după procedură, iar 97% nu au observat o creștere a activității carioase.
Aceste date susțin ideea că, atunci când este realizată corect, reducerea interproximală este o tehnică sigură și minim invazivă.
Pe lângă IPR, ortodonții utilizează și alte tehnici, precum distalizarea dinților posteriori (mutarea măselelor înapoi), expansiunea arcadelor, utilizarea mini-implanturilor pentru ancoraj și alignerele transparente. Cea mai frecventă metodă de distalizare utilizată este biomecanica asistată de mini-implanturi, care permite mișcări controlate fără a afecta ceilalți dinți.
Astfel, extracția dentară rămâne o opțiune în ortodonție, dar nu este singura soluție. Deciziile sunt din ce în ce mai personalizate, având în vedere nevoile și particularitățile fiecărui pacient.