Street Style la Londra: Cum a transformat Fashion Week-ul în spectacru de masă

Rădăcini ale unui concept?

Această perspectivă nouă asupra fenomenului fotografic din străzile capitalei britanice analizează evoluția stilului urban în contextul industriei vestimentare.

Conceptul de „street style” nu este unul nou, dar are o istorie bogată și complexă. Termenul a fost aplicat, de-a lungul timpului, diverselor categorii de indivizi, de la tinerii pictați de Manet la sfârșitul secolului trecut, până la primii subiecți ai lui Bill Cunningham din New York-ul anilor 1980.

La acea vreme, puteai vedea angajați tineri traversând zona Midtown cu jachete Burberry și încălțăminte Nike Killshot, sau o vânzătoare glisând prin ușile rotative ale magazinului Barneys New York, purtând o cămașă sport gri legată în talie.

Revista Vogue a documentat, încă din perioada eduardiană, surprinderile spontane ale elitei societății, fie că acestea se relaxau la Ascot sau plimbându-se la Biarritz.

Cristalizarea termenului?

Totuși, termenul „Street Style”, scris cu majuscule, s-a cristalizat abia în secolul XXI.

Până atunci, el se referea vag la triburile vestimentare asociate anumitor zone ale orașului, precum moda de pe Carnaby Street promovată de Mary Quant sau bandele punk de pe King’s Road, conduse de Vivienne Westwood.

Definiția nouă se referă specific la expunerea ostentativă a persoanelor care se adună de două ori pe an în jurul Lincoln Center și al Grădinilor Tuileries, sperând să capteze atenția fotografilor dedicați, precum Scott Schuman (The Sartorialist) sau Phil Oh (Mr Street Peeper).

Explozia digitală?

Prezența lor era încă o noutate în afara teatrelor, chiar și la sfârșitul anilor 2000. Yvan Rodic, cunoscut ca Face Hunter, își amintea în 2016 că prima sa experiență la o săptămână de modă a avut loc în septembrie 2006. Atunci, oamenii erau aproape uimiți să fie fotografiați, iar atmosfera era mult mai discretă, cu o componentă comercială redusă.

Situația s-a schimbat dramatic odată cu apariția Instagram în 2010. În acel moment, majoritatea editorilor de modă se luptau încă pentru locurile din primele rânduri, purtând pantofi Louboutin, ținând un Blackberry într-o mână și o țigară Marlboro în cealaltă.

Suzy Menkes, care se consideră mai degrabă o coroană decât un zeu, a publicat în 2013 un articol controversat în The New York Times. Ea susținea că agitația din jurul prezentărilor devenise la fel de importantă ca ceea ce se întâmpla în interiorul corturilor bine menținute.

Camerele foto vârau subiecții la fel de frenetic ca paparazzii din „La Dolce Vita” al lui Fellini, dar acum personajele erau pregătite și dispuse să devină obiective, căutând activ atenția, nu fiind urmărite pasiv.

Noua generație de creatori?

Până în 2012, bloggerii intraseră pe scena publică, cu nume precum Leandra Medine, Susie Lau și Camille Charrière aducând un simț distinctiv al a ceea ce arată bine în fața lentilelor, folosind culori intense și modele complexe.

Anul 2015 a adus în ecuație influențe care sunt și ele modele, precum Gigi, Kendall și Bella, care își foloseau propriile i Phone 6s ca camere de street style.

Obiectivul industriei de modă a devenit clar: conținut, conținut, conținut și click-uri, cu TikTok și Instagram Stories deschizând noi orizonturi posibile după lansarea lor în 2016.

Un nou format artistic?

Indiferent de sentimentele vechii gardi, străzile domină acum algoritmul de vizibilitate.

Jonathan Daniel Pryce, cunoscut sub pseudonimul Garçon Jon, a rezumat probabil cel mai bine atractivitatea durabilă a acestui fenomen.

A spus într-un interviu din 2020 cu Vogue că, acum cinci ani, exista o discuție intensă că street style-urile atinguseră apogeul și interesul stagnase. Mulți se întrebau când va muri această tendință. Pentru el, însă, este ca și cum ai întreba când va dispărea fotografia de paradă.

Street style-ul a pur și simplu devenit o nouă formă de artă care gravitează în jurul circuitului săptămânii de modă.